Lavandă de România transformă Banatul în Provence: interviu din 2014

Lucrăm cu lavanda din 2011 și o cultivăm în ferma noastră de la Pischia, în județul Timiș. Interviul l-am dat noi doi, Irina și Tudor Panait, când eram la primul an de cultură, și îl republicăm aproape cuvânt cu cuvânt: am corectat greșelile de tastare, am completat câteva cuvinte lipsă, am pus întrebările ca titluri și am scos linkurile spre MiciProducatori.ro. Site-ul nu mai răspundea când l-am verificat, în octombrie 2026, așa că i-am păstrat doar numele. Interviul face parte din ghidul nostru despre cultura de lavandă.

Interviul din februarie 2014

Interviu preluat de pe MiciProducatori.ro, în care vorbim despre afacerea Lavandă de România.

[MP] Am luat un interviu tinerei echipe care a creat brand-ul și afacerea Lavandă de România. Și vă spunem concluzia înainte să citiți interviul: avem o nouă generație de cultivatori și de fermieri, deschiși către nou, interesați de crearea unei imagini și a unui brand, preocupați de calitate și cu o gândire antreprenorială. Cu așa oameni nu putem decât să fim foarte optimiști privind viitorul Micilor Producători!

„Lavandă de România este un proiect de suflet al unei familii tinere și întreprinzătoare timișorene. Afacerea noastră se bazează pe furnizarea de butași de lavandă de calitate excelentă și la un preț foarte bun. În planurile de viitor am inclus servicii de distilare și prelucrare de ulei esențial de lavandă din producția proprie, dar și a producătorilor din România”, ne spun Irina și Tudor Panait, tinerii care colorează Banatul în mov-lavandă.

Ați ales să începeți un business la care până acum nu multă lume se gândea în România: acela de a produce lavandă. De unde ideea și de când a început să „încolțească”?

[TP] Eu și soția mea ne plimbăm foarte mult prin țară și prin afara țării. Într-una din drumețiile noastre am traversat celebra regiune Provence din Franța, iar alternanța câmpurilor mov-indigo cu limbi roșii de pământ și lanuri galbene de grâu ne-a fermecat pe loc. Am mers desculți printre rândurile de lavandă, am râs și ne-am bucurat de liniște, de parfum și de noi doi. Am știut în acel moment că lavanda reprezintă ceva important în viața noastră, dar nu știam exact ce anume. Câteva luni după acea vizită am citit din întâmplare pe internet despre faptul că lavanda poate crește și la noi, iar din site în site am aflat de randamentul ridicat al unei culturi de lavandă. Am hotărât pe loc să ne apucăm de această afacere la noi în țară. Am început să vizităm ferme consacrate de lavandă din afara țării și să punem întrebări, dar am făcut vizite și la culturi proaspăt înființate la noi în țară, pentru a învăța din greșelile și succesele lor. Am ajuns apoi să testăm soiuri din toată Europa și să creăm butași de lavandă pentru înmulțire. Am făcut și pentru noi, dar, pentru a pune business-ul pe picioare, am făcut mult și pentru vânzare. Într-un final, după multă muncă și cu foarte mare bucurie, am ajuns să investim în terenul pe care am început propria noastră cultură de lavandă în toamna anului trecut.

Cum ați ajuns la concluzia că se poate recolta cu succes și în România? (ex.: Ați efectuat cercetări înainte în ce privește viabilitatea acestui business? Ați lucrat cu specialiști sau a fost o decizie spontană?)

[TP] Pot spune că a fost un cumul foarte benefic de sentimente optimiste de siguranță și nerăbdare, care au trebuit însă să aștepte terminarea unui studiu de piață mai mult sau mai puțin amănunțit, pe care l-am făcut singuri. Instinctul a învins rațiunea și nu am cumpărat analize de piață; dacă a fost un lucru bun sau rău nu știam în acel moment, dar acum suntem foarte fericiți cu decizia luată.

Vă rugăm să ne spuneți câte ceva despre istoricul business-ului. Cum ați început, dacă ați apelat la finanțări private sau publice, cât ați investit etc.

[TP] Am pornit inițial tatonând și testând fezabilitatea și astfel am investit treptat sume mici, într-o perioadă mai mare de timp. În total am investit în jur de 6.000 de euro pentru a cumpăra pământul și a pune roțile în mișcare. Nu am apelat la nicio sursă de finanțare externă, așa că am continuat să investim treptat și încă investim pentru a crește afacerea. Pe măsură ce am investit, am recuperat prin vânzare de butași de lavandă, pentru a ne menține pe o linie anuală constantă de câștig zero. Intrând în exercițiul financiar 2014–2020, am planificat pentru acest an investiții majore și pentru acest lucru ne consiliem în momentul de față pentru a accesa fonduri europene.

Cultura de lavandă nu este nouă la noi în țară și mai ales nu este nouă în Banat: au existat 200–300 de hectare de lavandă în regiunea noastră înainte de revoluție. Au fost însă convertite la agricultura extensivă, bazată în mare parte pe cereale, și astfel în 20 de ani horticultorii experimentați s-au pierdut și a fost dificil să găsim ajutor de specialitate. Avem însă relații foarte bune cu ferme consacrate de lavandă din afara țării și asta ne-a ajutat enorm să ne punem pe picioare, cu sfaturi pertinente.

Fiind o cultură de lavandă proaspăt înființată, estimăm că în 2015 vom avea prima recoltă suficient de mare pentru a putea fi procesată. Puțin înțeles de mulți, lavanda este un business cu specific agricol și astfel investiția inițială nu se recuperează din primii 2 ani, dar se pot face artificii. Noi am ales să continuăm producția de material săditor pentru a ne acoperi parțial sumele investite și a minimiza în felul acesta efectul de gol de dinaintea primei recolte.

Cine sunt membrii echipei Lavandă de România și cum s-ar descrie fiecare în câteva cuvinte?

Irina: De când am pus la cale cultura de lavandă am trecut împreună cu soțul meu prin tot felul de experiențe, rolurile noastre fiind flexibile mereu. Felul meu de a fi organizat, cât și faptul că reușesc cu ușurință să manevrez o echipă, au făcut din mine, să zicem așa, partea executantă. Așa că, dacă Tudor se ocupă foarte bine și de partea de comunicare, eu, pe partea cealaltă, am participat cot la cot cu o întreagă echipă la plantatul efectiv. Și a fost deosebit de palpitant, aspect la care nu mă așteptam, și anume să reușim să plantăm și ultimul butaș cu 30 de minute înainte să vină ploaia mult așteptată și atât de necesară. Dar, de cele mai multe ori, facem lucrurile împreună, de la platforma online și până la săpat. La plantatul efectiv îmi amintesc cum am lucrat și ziua și noaptea, presați de vreme, cu frontale: Tudor săpa, iar eu veneam cu răsadurile. Concis, pe mine mă trimiți la tuns, la tăiat, la condus utilaje. Asta îmi place să fac.

Tudor: Îmi place să fac planuri și, de asemenea, cu foarte mare drag mă ocup de imagine, de vânzări și de promovarea afacerii, iar ritmul de creștere accelerat al afacerii este atribuția și rezultatul lucrului nostru ca o echipă inter-motivată.

Atât site-ul, cât și logo-ul sunt frumoase și arată grijă pentru promovare și branding. Aveți experiență în domeniu sau ați lucrat cu specialiști în comunicare?

[TP] Una dintre deciziile surprinzător de bune pe care le-am făcut a fost să mă înrolez în viața industriilor creative în anul I de facultate. Experiența mea în branding și webdesign, combinată cu profesia Irinei de ilustrator, ne-au ajutat foarte mult și am reușit să creăm brandul „Lavandă de România”, pe care-l menținem cu rigoare în toate activitățile business-ului nostru. Logo-ul nu ar fi fost posibil fără ca Irina să petreacă o săptămână încercând să sintetizeze grafic conceptul de coroană de lavandă.

Pentru că este o afacere nouă pentru țara noastră, aveți și o componentă de educare a propriei piețe? Cum intenționați să ajungeți la clienți care încă nu știu ce se poate face cu lavanda?

[TP] Aici voi răspunde cu un DA absolut. Datorită complexității, încă dezvoltăm această latură a afacerii noastre și investim mult în crearea unui cadru organizat de educare, pentru că este una dintre acele componente ale dezvoltării durabile, pe termen lung. În momentul de față publicăm articole pe situl nostru și pe mediile sociale și oferim consultanță gratuită atât clienților noștri, cât și potențialilor clienți. Sunt puțini producători de lavandă la noi în țară, iar creșterea numărului de hectare cultivate la nivel național, precum și asocierea producătorilor sunt cheia succesului pentru export. Trader-ii internaționali au nevoie de cantități mari și constante, altfel riști să-i pierzi.

Care sunt planurile de dezvoltare a afacerii?

[TP] Foarte multe planuri, atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu și lung. Dorim ca în 2–3 ani să investim într-un sistem de distilare de capacitate foarte mare a uleiului esențial de lavandă, pentru a putea produce propriul ulei în mod controlat și de calitate superioară. De altfel, suntem în legătură cu alți producători de lavandă din România și îi încurajăm să își crească suprafețele, prin faptul că le vom oferi un sistem modern de distilare a uleiului esențial de lavandă. Deși tendința noastră este să renunțăm treptat la vânzarea de butași de lavandă, pentru a transfera activitatea la producția de lavandă, în următorii 3–4 ani noi vom continua să oferim butași de lavandă pe piața din România, în cantități mari. Pentru un rezultat pe care dorim să-l obținem pe termen lung, încurajăm tinerii întreprinzători, clienții și potențialii clienți să pornească în afacerea cu lavandă la noi în țară, pentru ca pe viitor să facă parte dintr-o asociație a producătorilor de lavandă din România, care să reprezinte țara la nivel extern, în competiție directă cu producătorii și regiunile geografice consacrate.

Care este tipologia clienților dvs.? Către ce clienți intenționați să vă îndreptați? Vă adresați în special pieței românești sau și celei internaționale?

[TP] În așteptarea primei recolte, putem vorbi despre o afacere care în momentul de față vinde un singur produs, butașii de lavandă. Clienții sunt foarte variați, de la proprietari de grădini care vor să adauge puțină culoare de-a lungul aleilor, până la întreprinzători care vor să testeze fezabilitatea acestei afaceri sau până la fermieri hotărâți, care cumpără cantități mari de butași pentru a porni o afacere solidă.

Pentru următorii 4 ani estimez că cererea de lavandă sau de ulei esențial de lavandă pe piața internă încă va fi mai mare decât oferta și importurile vor continua. Dar acest lucru se va schimba și este foarte important să ne consiliem clienții, pentru a-i pregăti pentru ceea ce va urma: asocierea la export.

Ca mici producători, ce ați dori să se schimbe în modul în care este sprijinit și perceput agribusiness-ul în România? (schimbări în ce privește legislația, piața, concurența, clienții)

[TP] În general mă adaptez situațiilor și consider că în momentul de față cadrul legal oferit agricultorilor permite pornirea și întreținerea unei astfel de afaceri. Ceea ce cred că lipsește în mediul agricol este un fapt de natură educativă. Sunt mulți agricultori sau proaspăt fermieri relocați de la oraș care nu cunosc mecanismele legale ale unei afaceri în România și cadrul legislativ agricol, iar majoritatea nu au trecut printr-o instruire antreprenorială. Este un punct slab, care se poate dezvolta prin centralizarea informației, promovarea antreprenoriatului sau susținerea start-up-urilor agricole prin medii de tip incubator. În agricultură nu se întâlnesc aceste trei puncte-cheie pentru încurajarea noilor și micilor producători. Dezvoltarea în această direcție depinde în egală măsură de construirea și susținerea unui sistem centralizat de informare, cât și de promovarea antreprenoriatului direct în rândul fermierilor, de către fermieri. Noi practicăm educarea directă și împărtășim cunoștințele noastre cu potențialii clienți, pentru că, pentru noi, dezvoltarea afacerii lor este succesul afacerii noastre.

Ce părere aveți despre MiciProducatori.ro și ce așteptări aveți de la noi?

[TP] Imediat ce Irina a găsit situl vostru, ne-am bucurat enorm. Ați creat un cadru agricol general, orientat către acel segment de populație care are nevoie de o unealtă de promovare și de sprijin educativ tehnic și antreprenorial. Este o inițiativă excelentă și are un potențial colaborativ imens, pe care sunt convins că-l exploatați la maxim.

Mai multe detalii despre Lavandă de România găsiți și pe website-ul creat de cei doi antreprenori.

Un articol interesant despre această afacere găsiți și pe site-ul AgroInteligența – cel mai citit portal de știri de agribusiness din România.

Ce s-a schimbat de atunci (octombrie 2026)

De la interviu au trecut peste 12 ani. Câteva planuri s-au împlinit, altele au luat-o pe alt drum:

• Distileria. În 2014 plănuiam un sistem de distilare, și pentru alți producători; azi avem fermă proprie, cu pepinieră, la Pischia, în județul Timiș, și o distilerie pentru uleiuri esențiale și ape florale. Din 2026 nu mai distilăm pentru terți.
• Butașii. Spuneam că vom renunța treptat la vânzarea de butași. N-am renunțat: producem butași cu rădăcină nudă și înfoliați în turbă, și lavandă și lavandin la ghiveci, în cinci soiuri.
• Uleiul. Uleiul esențial și apa florală nu le mai vindem la bucată.
• Piața. În 2014 credeam că cererea internă va depăși oferta încă 4 ani. În 2018 scriam că sub 5–7% dintre cultivatorii de lavandă din România aveau profit; explicăm de ce în articolul despre rentabilitatea culturii de lavandă.
• Investiția. Cei circa 6.000 de euro au fost investiția noastră de pornire, din anii aceia, nu un reper pentru costul unei plantații de azi.
• Consultanța. Orice client primește documentația tehnică, plus o adresă de e-mail și un număr de telefon pentru întrebări tehnice; de la 20.000 de butași, contractul include consultanță dedicată pentru primul an.
• Linkurile. Site-ul MiciProducatori.ro nu mai răspunde, așa că am scos linkurile spre el și fraza care trimitea la produsele noastre de acolo.

Întrebări frecvente

Cine a înființat Lavandă de România?

Lavandă de România a fost pornită de familia Panait din Timișoara, Irina și Tudor Panait, după o drumeție prin Provence. Lucrăm cu lavanda din 2011, iar prima noastră cultură am plantat-o în toamna lui 2013. Azi avem fermă cu pepinieră la Pischia, în județul Timiș, și o distilerie pentru uleiuri esențiale și ape florale.

Au existat culturi de lavandă în Banat înainte de 1990?

Da, în Banat existau 200–300 de hectare de lavandă înainte de 1990. După aceea au fost transformate în culturi extensive, mai ales de cereale, iar în cei 20 de ani care au urmat horticultorii cu experiență în lavandă s-au pierdut. De aceea, la început, ne-a fost greu să găsim ajutor de specialitate în zonă.